Este Liceul Blaga mai bun decât Colegiul Lazar?

Despre meritul de a menține excelența și meritul, mult mai puțin vizibil, de a construi performanță.

În România, dacă ai luat 9,50 la Bacalaureat, ești performant. Dacă ai luat 7,77, ai loc de mai bine. Dacă ai intrat la liceu cu 9,60, ești un elev bun. Dacă ai intrat cu 6,28, trebuie să demonstrezi că meriți să fii acolo.

Dar dacă ai condus un liceu în care elevii intrau cu medii de 6 și ai ajuns să-i pregătești pentru un Bacalaureat cu media 7,77, ce ești? Un director mai puțin performant decât cel care conduce un liceu în care elevii intră cu 9,60 și ies cu 9,50?

Întrebarea nu e dacă un 7,77 este mai mare decât un 9,50. Aritmetica nu are nevoie de dezbatere. Întrebarea este ce anume măsurăm atunci când evaluăm performanța unui liceu și, mai ales, meritul omului care îl conduce.

Un test pentru directori și un test pentru noi

În octombrie 2026, Ionela Neagoe, directoarea Colegiului Național „Gheorghe Lazăr”, și Andreia Bodea, directoarea Colegiului Național „I.L. Caragiale”, au fost eliminate după prima probă a concursului național pentru ocuparea funcțiilor de director. Ambele au criticat public raportul dintre volumul subiectelor și timpul acordat: 20 de itemi într-o oră, cu texte lungi și cerințe care necesitau atenție și calcule. La nivel național, aproximativ 69% dintre candidații prezenți au trecut de această etapă eliminatorie.

Nu discutăm aici dacă proba a fost bine concepută și nici dacă experiența managerială a celor două directoare poate fi redusă la rezultatul unui test-grilă. Nu poate. O carieră de conducere nu încape într-o notă, după cum nici un examen nu devine inutil doar fiindcă îl pică oameni cu experiență.

Dar tocmai de aceea merită să punem o întrebare mai largă: dacă un test nu poate măsura singur valoarea unui director, ce alte criterii folosim pentru a o evalua?

Rezultatele elevilor? Mediile de admitere? Mediile de Bacalaureat? Poziția în clasamente? Evoluția instituției? Și, dacă le folosim pe toate, cum le cântărim?

Pentru că aici începe povestea care mă interesează: comparația dintre două licee prestigioase, „Gheorghe Lazăr” și „I.L. Caragiale”, și Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din București.

O rivalitate veche, trei nume și un clasament

Am făcut doi ani de liceu la „Gheorghe Lazăr” și doi la „Sfântul Sava”. Îmi permit, așadar, o mică paranteză istorică înainte să ne întoarcem la clasamente. Rivalitatea dintre lăzăriști și saviști e aproape o afacere de familie. Gheorghe Lazăr a predat la Sfântul Sava și a introdus acolo învățământul în limba română, înainte ca liceul care îi poartă numele să existe. Mai târziu, cele două comunități de elevi aveau să-și dispute prestigiul, iar poveștile despre întâlnirile lor din Cișmigiu nu sunt toate despre dezbateri academice. În memoria liceelor bucureștene, rivalitatea a căpătat și dimensiuni de legendă.

Sfântul Sava a purtat, în perioada comunistă, numele lui Nicolae Bălcescu, înainte de a reveni la denumirea tradițională. Istoria ne oferă astfel un sfânt, un revoluționar și un pionier al învățământului românesc, plus suficiente motive de rivalitate între foștii elevi.

Iar Caragiale? El rămâne etern actual. Dacă ar scrie astăzi despre concursuri, criterii și paradoxurile sistemului de educație, probabil că n-ar trebui să inventeze prea mult. Gluma se termină aici. Sau, mai exact, aici începe întrebarea serioasă: când comparăm școlile, ne uităm la ceea ce au construit sau doar la locul pe care îl ocupă?

De unde pornești contează

La admiterea din 2026, ultima medie la „Gheorghe Lazăr” a fost 9,57. La „Lucian Blaga”, a fost 7,10. Media de Bacalaureat publicată pentru Lazăr a fost 9,51, iar pentru Blaga, 7,77.

Aceste rezultate descriu două licee diferite, cu elevi care intră la niveluri diferite. Lazăr are o reputație consolidată și atrage elevi cu rezultate foarte mari. Blaga primește elevi cu medii sensibil mai mici. Nu e o judecată de valoare despre copii, ci o diferență statistică observabilă.

Să ne imaginăm doi elevi. Primul ia 9 la începutul anului și ajunge la 9,50. Al doilea ia 5 și ajunge la 7. Cine are nota finală mai mare? Primul. Cine a progresat mai mult, măsurat în puncte? Al doilea: două puncte, față de jumătate de punct. Nu înseamnă că elevul care a ajuns la 9,50 nu a muncit sau că profesorul lui nu are merit. Înseamnă că rezultatul final nu ne spune singur cât s-a construit pe parcurs. Și atunci, de ce am aplica liceelor o logică diferită? De ce am considera că un director este automat mai performant fiindcă școala pe care o conduce are o medie mai mare, fără să ne întrebăm ce elevi a primit, ce a găsit la început și ce s-a schimbat în timpul mandatului său?

A menține excelența este o performanță. A construi performanță acolo unde punctul de plecare este mai jos este o altă performanță. Nu trebuie să anulăm primul merit pentru a-l recunoaște pe al doilea.

Povestea unui liceu care a urcat

În 2021, ultima medie de admitere la „Lucian Blaga” a fost 6,28. În 2025, media de Bacalaureat publicată pentru liceu a fost 7,26. În 2026, aceasta a ajuns la 7,77.

În clasamentul național BacPlus al rezultatelor la Bacalaureat, Blaga apare pe poziția 601 în 2021 și pe poziția 402 în 2026. În analiza recalculată pe care am făcut-o, folosind un prag de minimum 100 de candidați la Bacalaureat și incluzând rezultatele de la Evaluarea Națională, poziția liceului se schimbă de pe locul 63 pe locul 40. Tocmai această diferență ilustrează cât de mult contează criteriile după care construim un clasament. In 2026, liceul Lucian Blaga a avut un absolvent cu 10 perfect (unul din cei 44 din Romania) la Bacalaureat. 

Nu putem pune aceste cifre într-o scădere simplă și să pretindem că am măsurat exact progresul aceleiași generații. Dar direcția merită observată: rezultatele de Bacalaureat ale liceului și poziția sa în clasament s-au îmbunătățit față de 2021. Blaga trebuie evaluat și prin această evoluție, nu doar prin comparația dintre media sa de 7,77 și media de 9,51 de la Lazăr.

 Aici intră în discuție Mihael Mihalcea, profesor de matematică și director al liceului din 2012. În ianuarie 2021, la expirarea mandatului său, Mihalcea nu a fost menținut în funcție, deși câștigase concursul pentru directori din 2016. În locul său a fost numită Mariana Romelia Gal, profesoară în același liceu, care nu participase la acel concurs. Decizia a stârnit reacții în comunitatea școlii, iar părinții au lansat o petiție pentru menținerea lui Mihalcea în funcție.

Mihalcea a afirmat atunci că numirea avea susținere politică și a indicat-o pe Monica Anisie; aceasta a negat orice implicare. E important să păstrăm distincția dintre acuzație și fapt dovedit. Faptul documentat este că numirea a provocat o controversă publică și o reacție a comunității școlare.

Episodul contează pentru că arată că evoluția unei școli nu se produce într-un laborator steril, în care directorul primește un buget, o echipă și un set de elevi, apoi livrează rezultate. Conducerea școlii înseamnă și continuitate, încredere, relații cu profesorii și părinții și capacitatea de a menține o direcție în condiții instituționale uneori dificile.

Nu putem atribui automat unui singur director fiecare punct câștigat la Bacalaureat. Rezultatele sunt produse de profesori, elevi, familii și întregul context al școlii. Dar nici nu putem vorbi despre evoluția unei instituții fără să analizăm contribuția conducerii sale.

Șaptesprezece ani la Caragiale. Peste un deceniu la Lazăr. Ce s-a schimbat?

Andreia Bodea a condus Colegiul Național „I.L. Caragiale” aproape 17 ani. Ionela Neagoe are peste un deceniu în funcții de conducere la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. Sunt două cariere manageriale lungi, în instituții cu reputație națională și rezultate excelente la examene.

Meritul de a conduce un liceu de elită nu trebuie minimalizat. Menținerea standardelor, gestionarea unei instituții complexe, susținerea profesorilor și păstrarea încrederii comunității sunt responsabilități reale. Un liceu nu se conduce singur doar pentru că elevii săi au note mari, dar nici prestigiul instituției nu poate ține locul evaluării. Dacă vrem să discutăm despre performanța managerială, trebuie să examinăm evoluția rezultatelor în perioada fiecărui mandat. Unde se aflau liceele la început? Cum au evoluat mediile? Cum s-au schimbat pozițiile în clasamente? Ce s-a întâmplat cu rezultatele la Evaluarea Națională și la Bacalaureat? Ce proiecte au fost implementate și ce rezultate măsurabile au produs?

Aceleași întrebări trebuie adresate tuturor celor trei. Nu putem cere dovezi de progres doar unui director și să considerăm că prestigiul celorlalte instituții explică suficient rezultatele lor.

Un liceu de elită poate avea un management excelent. Dar media mare a elevilor de la intrare este și ea parte din explicația mediei mari de la ieșire. Dacă nu ținem cont de punctul de plecare, riscăm să confundăm selecția cu valoarea adăugată.

Dacă vrem să apreciem performanța lui Mihalcea, trebuie să urmărim evoluția liceului Blaga în perioada conducerii sale. Dacă vrem să apreciem performanța Ionelei Neagoe și a Andreiei Bodea, trebuie să facem același lucru pentru liceele Lazăr și Caragiale. Nu există un criteriu pentru directorii care ne plac și altul pentru cei pe care îi evaluăm mai critic.

Ce înseamnă, de fapt, valoarea adăugată?

În educație, valoarea adăugată este o întrebare mai dificilă decât simpla scădere dintre două medii. Pentru o măsurare riguroasă, ar trebui să urmărim aceleași generații de elevi, nivelul lor inițial și rezultatele ulterioare, ținând cont de diferențele dintre elevi și de condițiile în care învață.

Media de admitere este pragul ultimului admis, nu media întregii generații. Iar media de Bacalaureat dintr-un an nu aparține elevilor care au intrat în liceu în acel an. De aceea, nu putem susține că diferența dintre 6,28 la admitere în 2021 și 7,77 la Bac în 2026 măsoară exact progresul aceleiași generații. Nu este aceeași cohortă.

Dar faptul că nu avem toate datele necesare pentru un indicator perfect nu înseamnă că trebuie să renunțăm la întrebare. Putem compara evoluția mediilor de Bacalaureat, pozițiile în clasamente, rezultatele de la Evaluarea Națională și dimensiunea eșantioanelor. Putem analiza ce s-a schimbat în timpul mandatelor. Putem distinge între ceea ce demonstrează cifrele și ceea ce rămâne o ipoteză de verificat.

Datele disponibile arată că Blaga a urcat în clasamentul BacPlus, de pe poziția 601 în 2021 pe poziția 402 în 2026, și a ajuns la o medie de Bacalaureat de 7,77. Este o evoluție care merită analizată și recunoscută, mai ales în contextul mediilor de admitere sensibil mai mici decât cele de la liceul Lazăr.

Este Blaga mai bun decât Lazăr? Depinde ce măsurăm. Nu avem nevoie să decretăm un câștigător absolut. Avem nevoie să ne întrebăm ce fel de performanță vrem să recompensăm.

Dacă vrem să știm unde obțin elevii cele mai mari medii la Bacalaureat, clasamentul mediilor ne oferă un răspuns. Dacă vrem să știm unde intră elevii cu cele mai mari note, ne uităm la admitere. Dar dacă vrem să evaluăm contribuția unei școli și a conducerii sale, trebuie să analizăm și progresul instituției, punctul de plecare și schimbările produse în timp.

Un copil care trece de la 5 la 7 a făcut un progres numeric mai mare decât unul care trece de la 9 la 9,50. Nu înseamnă că primul este automat mai inteligent, mai muncitor sau mai merituos în toate sensurile. Înseamnă că, dacă măsurăm progresul, trebuie să-l luăm în calcul.

La fel, un liceu care pornește de la rezultate mai modeste și urcă poate demonstra o contribuție educațională importantă, chiar dacă media sa absolută rămâne sub cea a unui liceu de elită.

Poate că adevărata problemă a clasamentelor noastre este că ne spun foarte bine cine a ajuns sus, dar prea puțin despre drumul parcurs până acolo. Ne place podiumul. Ne plac mediile de 9 și 10. Ne plac instituțiile cu nume sonore. Dar educația nu înseamnă doar să selectezi elevii care au performat deja. Înseamnă și să-i ajuți să devină mai buni decât erau. Iar un director ar trebui evaluat nu doar după cât de sus se află școala pe care o conduce, ci și după ce a reușit să schimbe în ea. Un clasament ne spune cine are rezultatul mai mare. Nu ne spune, de unul singur, cine a făcut mai mult pentru a-l obține.