Psiholog DIANA NICOLESCU

Există forme de putere care nu au nevoie de ordine explicite, de sancțiuni spectaculoase sau de conflicte deschise. Nu se manifestă neapărat printr-un șef care trântește ușa, printr-o amenințare sau printr-o decizie abuzivă. Uneori, puterea lucrează mult mai discret: stabilește cine știe, cine participă, cine vorbește, cine este ascultat și, mai ales, cine ajunge să fie considerat problema. În organizații, manipularea nu arată întotdeauna ca manipulare. Poate avea forma unei ședințe perfect civilizate, a unei omisiuni aparent întâmplătoare, a unei alianțe informale sau a unei preocupări subite pentru atitudinea cuiva. Poate fi ambalată în limbajul competenței, al profesionalismului, al procedurilor și al interesului comun. Henry Mintzberg, care a studiat politica organizațională, a arătat că organizațiile nu funcționează exclusiv prin structuri formale și reguli. În interiorul lor există alianțe, interese, negocieri și raporturi de putere. Organigrama descrie autoritatea oficială. Nu d...

Despre fragilitatea psihicului uman, bunătatea deghizată în agendă și de ce cei mai căutați de un sistem coercitiv nu sunt niciodată cei slabi. Există o presupunere confortabilă despre manipulare: că are nevoie de o fisură. Sărăcie, singurătate, o traumă, o educație precară. Că oamenii cu bani, familie, profesie și capacitate de analiză sunt structural protejați, nu pentru că ar fi mai buni, ci pentru că par prea ocupați și prea sceptici ca să cadă în plasa cuiva. Istoria recentă a sistemelor coercitive spune exact contrariul și mai spune ceva ce rareori vrem să auzim: că cei bogați, educați și influenți nu sunt doar la fel de expuși ca oricine altcineva. Sunt, adesea, ținta preferată. Clare Bronfman era moștenitoarea unei averi de sute de milioane de dolari. A ajuns una dintre persoanele de rang înalt din conducerea NXIVM și a fost condamnată la 81 de luni de închisoare pentru conspirație privind adăpostirea unor persoane în scop de câștig financiar și folosirea frauduloasă a unor act...

Autenticitatea a devenit o valoare obligatorie. În business, liderul trebuie să fie autentic. În comunicare, brandul trebuie să fie autentic. În psihoterapie, autenticitatea terapeutului e considerată o calitate importantă a relației. Pe rețelele sociale, trebuie să fim vulnerabili, să ne arătăm imperfecțiunile, să fim noi înșine. Preferabil într-un mod care să ne diferențieze de ceilalți și să ne aducă un avantaj competitiv. Am auzit de la cineva care a fost acolo că, timp de trei zile, la un eveniment Forbes s-a vorbit despre inteligență artificială, transformare, inovație, viitor. Și, bineînțeles, despre autenticitate. În business, în leadership, în comunicare, peste tot autenticitate. Am auzit că, spre final, cuvântul își pierduse sensul. Noi, psihologii, îi spunem saturație semantică: repeți un cuvânt de atâtea ori, încât rămâne doar sunetul. M-am întrebat când a devenit ceva ce ar trebui să ne vină firesc un obiectiv de performanță. Mă întreb dacă nu cumva autenticitatea se produ...